Intoleranța la lactoza !

[Monica Badea]

Intoleranța la lactoză, numită și deficit de lactază, apare pe fondul incapacității organismului de a absorbi și metaboliza lactoza din alimente

Intoleranța la lactoză este una dintre cele mai răspândite forme de deficit enzimatic intestinal. Lactaza, enzima care înlesnește metabolizarea lactozei prezente în unele alimente, are un nivel redus în cazul persoanelor cu intoleranță la lactoză. În mod normal, această enzimă, care ar trebui să se afle la nivelul intestinului subțire, transformă lactoza în glucoză și galactoză, care trec apoi în sânge.

Nu se știe cu exactitate de ce lipsește această enzimă în cazul unor persoane, însă se crede că apare pe fondul unei iritații sau răniri a membranei intestinale sau, mult mai frecvent, ca urmare a unei anomalii la nivelul genelor implicate în sinteza acestei enzime.

Factori de risc

Printre factorii de risc care cresc probabilitatea ca o persoană să aibă intoleranță la lactoză se află:

Vârsta - intoleranța la lactoză apare, de obicei, la adulți. Problema apare foarte rar la copii sau bebeluși;

Rasa - intoleranța la lactoză afectează mai ales persoane de descendență africană, asiatică și hispanică;

Nașterea prematură - copiii născuți prematur au un nivel mai redus al lactazei din intestinul subțire, deoarece organismul începe să dezvolte această enzimă în ultima parte a trimestrului al treilea;

Boli care afectează intestinul subțire - o dezvoltare bacteriană excesivă, boala celiaca sau boala Crohn pot avea un impact asupra nivelului lactazei;

Unele forme de tratament pentru cancer - în special terapia prin radiații în zona abdominală sau complicațiile apărute pe fondul chimioterapiei pot crește riscul de intoleranță la lactoză.

Tipuri de intoleranță la lactoză

Intoleranța la lactoză poate fi primară, secundară și congenitală. Mai jos sunt câteva informații despre fiecare în parte:

Intoleranța primară - apare pe fondul reducerii activității lactazei la nivelul mucoasei intestinale. Cel mai devreme apare la vârsta de cinci ani, însă cele mai multe cazuri sunt descoperite în adolescență sau chiar la maturitate;

Intoleranța secundară - apare ca un simptom al gastroenteritei, al bolii Crohn sau ca un efect secundar al tratamentului pentru cancer. În acest caz, intoleranța poate fi temporară, iar nivelul lactazei poate reveni la normal după regenerarea țesutului intestinal;

Intoleranța congenitală - apare în cazuri rare și se transmite genetic, condiția fiind ca ambii părinți să transmită gena cu probleme mai departe. Se manifestă prin incapacitatea organismului de a sintetiza lactaza.

Persoanele cu intoleranță la lactoză pot avea următoarele simptome atunci când ingerează lapte sau produse derivate:

crampe abdominale - mai ale periombilicale (în jurul sau în spatele ombilicului) ori în zona inferioară a abdomenului;
balonare;
diaree;
vărsături (mai ales la adolescenți);
transpirație;
paloare.
Simptomele apar între 15 minute și două ore de la ingestia alimentelor lactate sau derivate. Intensitatea simptomelor depinde de mai mulți factori, printre care cantitatea de grăsimi consumată odată cu alimentele ce conțin lactoză, timpul de evacuare a stomacului, sensibilitatea intestinală, precum și adaptarea florei intestinale la cantitatea de lactoză consumată. De exemplu, un pahar de lapte poate fi consumat fără probleme, însă nu mai multe.

De regulă, tratamentul intoleranței la lactoză presupune modificarea dietei zilnice și reducerea consumului de alimente bogate în lactoză. Doar în cazul unor simptome severe este indicată eliminarea cu totul a acestor alimente. Cele mai multe persoane cu intoleranță la lactoză pot consuma cel mult 12 g de lactoză pe zi (echivalentul unui pahar de 240 ml de lapte) fără a avea simptome majore. De asemenea, iaurtul este tolerat mai bine, la fel și brânza maturată.

Pe lângă schimbarea dietei, persoanele care au intoleranță la lactoză pot suplimenta alimentația prin alternative alimentare sau suplimente pe bază de proteine, calciu și vitamina D, ale căror niveluri s-au redus după limitarea consumului de alimente bogate în lactoză. Calciul, de exemplu, se află în broccoli, somon, lapte de soia, cocos sau orez, portocale, rubarbă și spanac. Vitamina D se găsește în ouă și ficat de pui, iar corpul o produce în mod natural prin expunerea la soare. Proteinele pot fi luate din carne sau din legume precum tofu, linte, năut, arahide, migdale, quinoa, semințe de cânepă, ciuperci, cartofi, fasole.

De asemenea, pot fi luate suplimente enzimatice pentru a crea toleranță la nivelul florei intestinale, însă acest lucru este recomandat mai ales sub supravegherea doctorului.

 

 

sursa