Ceaiuri diuretice ajutătoare în procesul de slăbire!

[Monica Badea]

Ceaiurile diuretice mențin rinichii sănătoși

De sute de ani sunt folosite ceaiurile din plante pentru proprietatile medicinale pe care acestea le detin. Preparat in mod traditional, prin punerea apei clocotite peste frunzele, radacina sau semintele plantelor, ceaiul poate fi folosit si pentru proprietatile sale diuretice.

Ceaiurile diuretice ajută rinichii să elimine toxinele în totalitate și favorizează eliminarea apei din organism, odată cu toate aceste toxine. Ceaiurile nu tratează afecțiunile renale, în special atunci când acestea sunt cauzate de o bacterie și necesită tratament cu antibiotice. Însă pot calma simptomele infectiilor de tract urinar (ITU) și pot completa tratamentul medicamentos, pentru o vindecare mai rapidă.
Mai mult decât atât, ceaiurile sunt o modalitate excelentă de prevenire a unor astfel de afecțiuni. Băute regulat, ele ajută funcția renală și acționează ca un duș al rinichilor, vezicii urinare și uretrei. Astfel se elimina orice bacterii sau sedimente care pot provoca infecții și blocaje.

 

Un alt motiv pentru a consuma ceaiuri diuretice consta in faptul ca acestea combat balonarea.
Cele mai bune ceaiuri diuretice

Cele mai apreciate ceaiuri diuretice sunt cele de cozi de cireșe, mătase de porumb, merișor, coada-șoricelului și soc. Acestea se prepară adăugând 2-3 lingurițe de flori sau frunze uscate în 500 ml de apă clocotită, într-un vas acoperit. Cei 500 de ml se beau pe tot parcursul zilei, în completarea a 2 litri de apă plată.

Ceaiul din cozi de cireșe are o puternică acțiune antiinflamatoare, ameliorează durerea și disconfortul la urinare. Este bogat în săruri de potasiu, flavonoide și tanin și restabilește echilibrul de la nivelul mucoasei care tapetează vezica urinară.

Ceaiul din mătase de porumb este un remediu popular pentru pietrele la rinichi. Infuzia conține vitaminele B6, C, E, K, săruri de calciu și potasiu, are un efect antiseptic și antiinflamator.

Merișorul, bogat în arbutină, o substanță cu efecte antiseptice, poate fi consumat atât sub formă de fructe deshidratate, cât și sub formă de ceai, din fruze de merișor. Este un remediu de succes pentru tratarea infecției urinare, însă nu este recomandat femeilor însărcinate.
Ceaiul din flori de coada-șoricelului nu este atât de puternic precum celelalte, însă efectele sale antiseptice și antiinflamatoare nu pot fi contestate, în special în cazul tratamentelor pe termen lung, de 2-3 luni, care previn recurența cistitei.

Ceaiul din flori de soc are o aromă plăcută, este răcoritor și are efecte diuretice ușoare. Este cea mai bună soluție pentru prevenție. Ceaiul de soc, consumat de 2-3 ori pe săptămână, va susține funcția renală și va elimina eventualele bacterii care încă nu provoacă simptomele unei infecții, avand un rol activ in prevenirea acutizarii acestor episoade, mai ales la cei cu litiaza renala si nisip, cu predispozitie la cistite.
Ceaiul de păpădie are proprietăți diuretice și poate contribui la detoxifierea organismului. Acest ceai este extrem de benefic, însă poate avea o aromă destul de greu de suportat, de aceea poate fi consumat în amestec cu ceai de salvie sau de mușețel, pentru ca gustul să fie îmbunătățit.

Contraindicații ceaiuri diuretice

Dacă urmezi un tratament pentru reducerea tensiunii arteriale, ar trebui sa discuți cu medicul tău despre ceaiurile pe care le poți consuma. Ceaiurile din plante cu efect diuretic pot interacționa cu tratamentul pentru hipertensiune.

Ceaiurile diuretice trebuie evitate si in caz de deshidratare cauzata de diaree severa, varsaturi sau insolatie, intrucat pot inrautati problema deja existanta, adica dezechilibrul electrolitic.

sursa