Grăsimea astupa vasele(arterele)!

[Monica Badea]

Grasimile astupa vasele
 

Bolile cardio-vasculare cauzate de ateroscleroză reprezintă prima cauză de deces. Şi totul din cauza colesterolului, acest duşman insuficient cunoscut.

 
Ateroscleroza este un fenomen inflamator ce se produce în artere, cauzat de modul defectuos de prelucrare a grăsimilor se găsesc în sânge. Complicaţiile aterosclerozei sunt maladiile ronariene (infarctul), accidentele vasculare cerebrale şi astuparea ;elor de sânge situate la membrele inferioare.

Dislipidemia este boala caracterizată prin  prelucrarea defectuoasă a grăsimilor din sânge, fapt pus în evidenţă de modificarea valorilor lor în sânge.

Există două tipuri de colesterol: unul bun şi altul rău. Importantă e proporţia lor.

Pacienţii dislipidemici sunt în general caracterizaţi prin creşterea concentraţiilor serice a colesterolului peste 200 mg/dl (mai ales exces de LDL colesterol peste 130 mg/dl, concentraţie care depăşeşte nevoile organismului), a trigliceridelor peste 150 mg/dl, dar şi prin scăderea HDL-colesterolului (colesterolul „bun") sub 40mg/dl. Dislipidemia este o boală complexă, având atât cauze genetice, cât şi dobândite printr-un stil de viaţă nesănătos (stres, consum de alcool, fumat, alimentaţie cu exces de grăsimi, dar şi de dulciuri, sedentarism) sau existenţa cumulată a unor afecţiuni ce predispun la dislipidemii.

Există o predispoziţie ereditară pentru această boală, genele implicate fiind cele care prelucrează enzimele ce degradează grăsimile sau genele care ajută la transportul grăsimilor prin sânge. Dislipidemia însoţeşte de multe ori afecţiuni precum obezitatea, diabetul zaharat, hipotiroidia, afecţiunile renale (sindromul nefrotic), bolile hepatice. Ea se poate produce şi prin consumul cronic al unor medicamente (estrogeni, diuretice tiazidice, corticoizi).

Ateroscleroză debutează cu inflamaţia peretelui arterelor. într-un anumit loc, unde se produce inflamaţia, încep să se depună grăsimi, sub formă de striuri, în peretele vasului de sânge. în timp, pe măsură ce boala se agravează, în acel loc se formează plăci fibroase, aşa- numita „placă de aterom”. încep să se producă mici răni, hemoragii şi astuparea, puţin câte puţin, a vasului de sânge.

Dezastrul loveşte atunci când placa de aterom, acest „cheag din colesterol”, se rupe şi duce ori la ruperea vasului de sânge (astfel producându-se accidentele vasculare cerebrale), ori la astuparea vaselor de sânge importante ce transportă sângele spre inimă. Mesele bogate caloric, alimentele înalt procesate, uşor digestibile, rapid absorbabile duc la exagerarea hiperglicemiei şi hipertrigliceridemiei, constituindu-se într-o tulburare a metabolismului implicată în dezvoltarea aterosclerozei.

Leziunile iniţiale şi cele necomplicate sunt de obicei asimptomatice, dar şi reversibile dacă se instituie la timp tratamentul.
Terapia nutriţională. Tratamentul dietetic bine condus poate permite evitarea începerii tratamentului medicamentos, dar este obligatoriu şi concomitent cu acesta.

•scăderea consumului de  grăsimi la 25%-30% din raţia calorică zilnică şi a colesterolului alimetar la 300 mg/zi. Se vor evita grăsimile hidrogenate (trans), limitare a aportului de acizi graşi saturaţi (grăsimi de origine animală) în favoarea acizilor graşi mono şi polinesaturaţi, creştere a consumului de acizi graşi omega 3 (peşte);

•  se vor consuma glucide 45%-60% din raţia calorică zilnică, dar cu evitarea dulciurilor concentrate (cu indice glicemic mare). Se vor prefera glucidele complexe; consumul de fibre alimentare va fi de 30-40 g/zi (fructe, legume şi produse cerealiere integrale);

•  consum de antioxidante (vitamina C, vitamina E) şi creşterea consumului de vegetale şi fructe;

•  scăderea consumului de alcool.

•  promovarea activităţii fizice care este cel mai bun mijloc de a creşte colesterolul bun, dar trebuie să mergeţi cel puţin 3 kilometri în ritm rapid sau să faceţi jumătate de oră de sport în fiecare zi.

•  controlul greutăţii corporale: scăderea ponderală se însoţeşte de o creştere a colesterolului bun, dar trebuie să fie o scădere semnificativă, de cel puţin 5 kilograme, dacă depăşim cu 10 kg greutatea recomandată la înălţimea noastră. Regula prin care calculăm numărul maxim de kilograme admis, pentru a nu vorbi de supraponderabilitate, este “câţi centimetri avem peste 1 m, atâtea kg trebuie maxim să avem. De exemplu, la o înălţime de 1,60, greutatea maximă nu trebuie să depăşească 60 kg

sursa